Skip navigation

Ioana Ursa este o artistă tânără şi cu multe preocupări – activează ca pictoriţă, graficiană, ilustratoare şi coordonatoare de proiecte. Este membră a Clubului Ilustratorilor, singura asociaţie de acest gen din România. În 2007 a absolvit secţia de grafică a Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti la clasa lector universitar Stela Lie, cu un proiect intitulat “Personal Places”. În prezent îşi pregăteşte lucrarea de master la aceeaşi instituţie. Participările sale internaţionale sunt numeroase. Amintesc, printre acestea, expoziţii colective care au avut loc la ICR Veneţia, Halifax şi Bradford, Marea Britanie, ICR Madrid, Aarau, Elveţia, Viena, Stuttgart etc.

Imaginile create de Ioana Ursa sunt ca o ceaşca de ceai, aromat cu pasaje din literatura erotică. Sunt complicate şi pot crea “dependenţă” vizuală. Compoziţiile sale se desfăşoară în volute conceptuale bine definite, în care este vorba despre personaje masculine decadente, lolite romantice, animale de companie misterioase, lumini artificiale stranii, fetişuri, memorii, sugestii oedipiene, angoase şi vise – toate concentrate în aglomerări sufocante – un horror vacui rococo, readus în actualitate.

Nu ai putea să denumeşti povestea, însă ea îţi devine cunoscută în cele mai incomode detalii. Aceste imagini sunt obsesii colective şi creează altele noi. Urmărind un filon psihanalitic devenit clasic, poveştile preţioase şi interzise puse în scenă de artistă transcend livrescul, îşi depăşesc condiţia de ilustrare fidelă a unei ficţiuni şi devin, în final, imagini pictate cu luciditate şi şarm.

Deseori apar controverse când vine vorba despre diferenţierea aplicată noţiunii de ilustraţie comparativ cu noţiunea de imagine figurativă. Deşi Ioana Ursa are experienţa şi exerciţiul constant al ilustraţiei de carte, în pictura sa aceste abilităţi sunt folosite în sens lucrativ. Ea speculează cu măiestrie deprinderile de a figura cât mai realist detaliile anatomice, materialităţile şi texturile unei suprafeţe, luminile şi volumele; expresivizează formele prin contururi ferme şi contraste puternice. Are un respect deosebit pentru materia picturală şi pentru formă. Toate aceste calitaţi devin însă doar o modalitate ce are ca scop reprezentarea unor situaţii extraordinare, în care personajele, şi ele extraordinare prin excelenţă sunt surprinse în cele mai intime ipostaze.

Revenind, deşi personajele şi locurile reprezentate par familiare, Ioana Ursa reuşeşte să le personalizeze, să le unicizeze, să le confere o puternică notă autoreferenţială. Multe dintre personajele feminine sunt autoportrete, iar majoritatea subiectelor au o puternică doză de tragism şi aduc în prim-plan retorici feministe, drame existenţiale curente, situaţii complexe, obsesiile unei vârste dificile, figuri repetate până la hipersaturaţie.

Simona Vilau, oct. 2008

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: