Skip navigation

Cariera mea a început – după cum mărturiseşte Dana Marinescu – într-o vară din adolescenţă, când am fost atrasă de o natură statică aşezată în atelierul unor artişti, membri ai familiei. Timp de câteva ore am intrat într-un fel de transă creativă şi am reuşit să fac prima mea lucrare după natură. Peste câţiva ani absolveam secţia de Artă Monumentală a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, la clasa profesorului Simona Vasiliu-Chintilă.”

Mulţi ani după absolvire, Dana Marinescu s-a ocupat de pictura pe sticlă, având o mare fineţe a detaliului şi un simţ al gamelor de griuri colorate preţioase. Deşi tehnica picturii pe sticlă şi preferinţa pentru detaliu sunt specifice artelor decorative, în cazul artistei este vorba despre cultivarea unei spontaneităţi şi a unei prospeţimi a liniei şi a culorii impuse de această tehnică. Din acest motiv a fost asemuită, nu de puţine ori, cu Marc Chagall sau cu Juan Gris.

Fiind un spirit liber, aflată în căutare continuă şi într-o perpetuă experimentare a modalităţilor de expresie, artista Dana Marinescu şi-a extins arealul conceptual în tridimensional, găsindu-şi astfel propriul drum. „Într-o zi, iluzia de tridimensional a picturii convenţionale a început să mi se pară insuficientă; astfel încât, pornind de la o pictură ce reprezenta o femeie „cochetă” am extrapolat reperele deja existente, aplicând peste lucrare elemente din recuzita reală a budoarului şi am transformat pictura în obiect.”

Căutările sale în domeniul obiectualismului au debutat cu peste zece ani în urmă şi, între timp, tehnica asamblării perfecte între materiale fundamental diferite, comparabilă cu tehnica criselefantină, cu cele mai recente experimente din domeniul creaţiei vestimentare sau cu realizarea bijuteriilor de autor, a devenit secretul atelierului Danei Marinescu. Obiectele sale îşi întrec condiţia de fragmente ready-made, fiind înnobilate de finisajele perfecte şi de preţiozitatea filigranului, iar cromatica şi dispunerea elementelor compoziţionale în spaţiu creează o iluzie apropiată de miniatura germană, în care personajele sunt substituite de creaturile fabuloase imaginate de artistă.

Sticluţa de parfum, element de budoar, va deveni laitmotiv în lucrările ulterioare ale Danei Marinescu. Ea reprezintă un avatar al intimismului şi căpătă conotaţii diverse – de la antropomorfism până la fabulos.

Prima expoziţie personală cu aceste obiecte asamblate din materiale diverse şi înnobilate cu metal, în special cupru s-a numit „Bijuterii de perete” şi a avut loc la Galeria Simeza din Bucureşti în 2004. În luna aprilie 2006, artista a continuat această serie cu o nouă expoziţie denumită „Oul şi ale lui”.

Activitatea prolifică a Danei Marinescu, expusă atât în ţară, cât şi peste hotare i-a dat posibilitatea să călătorească şi să viziteze locuri exotice, de unde şi gustul său pentru obiecte rare şi pentru culturi marginale. Însă cel mai important loc este propria sa casă – habitat, muzeu, atelier – locul în care se simte cel mai bine şi în care poate să creeze netulburată.

Numită cu simpatie de apropiaţi „Dana Castelana”, Ileana Dana Marinescu reprezintă tipul de artistă inconfundabilă, parcă desprinsă din imaginarul exotic al scrierilor lui Gabriel García Márquez, datorită bogaţiei detaliilor şi a eclectismului provenienţei acestora. Obiecte găsite, moştenite sau dăruite, toate şi-au găsit locul în inventarul său artistic şi operativ. Ele vin în completarea artei sale, dezvoltată pe mai multe paliere şi aflată într-o perpetuă transformare, precum plumbul în retorta alchimistului.

 

Simona Vilău

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: