Skip navigation

Fotografia digitală manipulată, influenţa artei video, estetica underground, popneodada, situaţionismul cosmopolit, neobizantinismul de pe planeta Naboo (n.n. Star Wars), pictura cu praful de Berceni şi noul mexicanism românesc, iată câteva dintre conceptele numite de Ştefan Tiron cu care îi place lui Nicolae Comănescu să jongleze.

El este un artist (vizual) de mare notorietate neaoşă, proaspăt posesor de blog cultural cu informaţii de ultimă oră (www.the-temporary.blogspot.com). Nu îi place să se ia deloc în serios (mai ales în scris) şi vrea o organizaţie profesionistă şi europeană care să grupeze artiştii adevăraţi. E nemulţumit de lipsa efervescenţei critice de la noi şi îşi doreşte ca sabotorilor artei contemporane să li se ridice un monument ultracentral.

Nicolae Comănescu trăieşte şi lucrează în Bucureşti, mai precis în “idilicul” cartier Berceni pe care l-a şi imortalizat cu ironie în seria sa de lucrări Berceni Dust 2.0. În peisajele cu valoare documentară, atât din punct de vedere vizual, cât şi biologic, apar binecunoscutele clişee etichetate drept made in epoca postcomunistă,adică rămăşiţe de uzine şi furnale ce se desenează pe fundalul unor blocuri de 4-5 etaje, cu acoperişul plin de antene. Sau inevitabilele blocaje în trafic, figurate realist de către pictor: maşini bară la bară, mărci străine, asfalt cu probleme etc. Din tablouri aproape că lipsesc prezenţele umane, însă această absenţa este justificată prin spaţiile în care ei „locuiesc” : grădina, „spatele blocului”, ficusul din sufragerie, plantele de pe balcon etc.

Locuind în apropiere de Şoseaua Olteniţei, artistul a fost şi rămâne profund marcat de praful înecăcios ce se aşterne peste toate. Drept urmare, a mers în urmărirea şi capturarea lui, transformându-l într-o materie preţioasă. Deşi apare în exces tot timpul, praful este de fapt foarte capricios şi a reuşit să declanşeze o adevărată „campanie de urmărire”, iniţiată de artist.

Expoziţia Berceni Dust a fost vernisată în decembrie 2007 la Galeria 26 din Bucureşti şi nominalizată la Premiile Revistei Cuvântul, secţiunea Arte Vizuale.

În ansamblu, cheia conceptuală a creaţiilor sale pictate se regăseşte uşor în tabloidele epocii post-Pop, made in U.S.A: culori psihedelice, fluorescente, figuri şablonizate, sexualitate de tip Hollywood, decoruri kitsch, angoase comune, zgomot, rock’n’roll.

În perioada de glorie a sfârşitului decadei ’90, Comănescu a luat parte la iniţierea cunoscutului grup artistic experimental Rostopasca, alături de Alina Buga, Alina Penţac, Mona Vătămanu, Florin Tudor, Angela Bontaş şi Dumitru Gorzo. Rostopasca marchează un capitol important al artei contemporane româneşti şi al Atelierului 35.

După Rostopasca, artistul şi-a continuat cu obstinaţie drumul. În prezent, se ocupă de interesantele sale proiecte artistice şi de colectarea informaţiilor de pe platforma artei contemporane în blogosfera noastră cea de toate zilele.

 

Simona Vilau, oct. 2008

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: