Experienţa Veneţia: A SANGUE FREDDO / CU SÂNGE RECE
Proiectul curatorial al subsemnatei, denumit, mai în glumă, mai în serios, „Cu sânge rece” (it. „A sangue freddo”) s-a desfăşurat cu succes la Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistă din Veneţia în a doua jumătate a lunii martie 2007.
Acesta este un proiect în desfăşurare, el urmând să fie expus şi în alte galerii, în viitorul apropiat.
Inspirat de titlul omonim al romanului lui Truman Capote, proiectul reuneşte viziunile “ascuţite” asupra propriilor subiecte a şapte artişti de vârstă tânără şi de formaţie diferită, toţi de la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti- Elena Andrei, Ana Chiorean, asist. univ. drd. Raluca Ionescu, Monica Păduraru, Gabriel Pop, Mădălina Zaharia şi Alexandra Zgâmbău.
Am ales acest concept deoarece sunt fascinată de privirea obiectivă, aseptică, “în plină lumină” asupra propriului univers artistic. Consider că cei şapte artişti sunt indisolubil legaţi printr-o reţea invizibilă, chiar dacă temele abordate sunt din câmpuri culturale diferite. Vizual, ei încearcă să redea subiectul într-o manieră extrem de clară, concisă şi lipsită de un lirism patetic. Este o privire rece si necruţătoare asupra subiectului, asemănătoare cu un examen cu raze X.
Elena Andrei face o incursiune riguroasă în universul personal, uşor contorsionat. Organicul devine mineral şi taios, iar privirea în oglindă a propriului chip reprezintă un act cvasimasochist de sondare a abisurilor.
Ana Chiorean creează un dialog cu Sinele prin intermediul fotografiei, pe care o transpune aproape mimetic în pictură. Ea se autoportretizează, îşi “scrie” un jurnal vizual, cu elemente autobiografice şi cu obiecte familiare. Maniera de lucru se apropie de fotorealism, însă păstrează o doza de inventivitate cromatică.
Raluca Ionescu foloseşte imagini dintr-o realitate claustrată, imortalizate fotografic cu precizie documentaristă. Apar decoruri sordide, coridoare umede şi igrasioase, care nu pot crea decât o stare de disconfort vizual, în spiritul unei estetici deconstructiviste. “Deşeurile anatomice” pot fi asociate cu un fel de goliciune umană viciată.
Monica Păduraru îşi imortalizează Dublul cu o fineţe augumentată de maliţiozitate. În picturile sale apare frecvent ideea unui alter-ego martirizat, constrâns, damnat. Ea se “joacă” periculos cu măşti împrumutate din clişee imagistice, se auto-transpune în episoade controversate aparţinând unui caleidoscop comun. Se foloseşte de figurativ pentru a se privi într-o oglindă ce aparţine imaginarului. Ea transgresează o stare psihică într-un cadru scenografic cunoscut, folosindu-se terapeutic de mode şi detalii istorice.
Gabriel Pop este un desenator foarte talentat, care scrutează realitatea cu cinism şi ironie acerbă. În seria de autoportrete fotorealiste supradimensionate, denumită “Regele marionetelor”, Gabriel Pop se autoanalizează în oglindă cu precizia unui desenator flamand. El se imaginează în ipostaze în care tronează peste o lume derizorie şi absurdă, având un surâs-grimasă pe chip.
Mădălina Zaharia priveşte realitatea ca într-o lamă de cuţit. În seria de fotografii “Staging situations”, ea se priveşte într-o oglindă (aici aparatul de fotografiat) direct, fără menajamente, surprinzând cele mai delicate şi intime stări, create de momente critice, mult prea personale, într-un decor umed şi sordid. Ea “îmbracă” rolul femeii abuzate, folosindu-se de acest aspect delicat şi interzis pentru a comunica cât mai sincer o stare de fapt, chiar dacă riscul este mare. Este ca şi cum te-ai expune nud într-o vitrină pentru voyeuri.
Alexandra Zgâmbău gravează cu o claritate hiperrealistă subiecţi umani avortaţi, ce ţin de o realitate crudă, disimulată în nenumărate rânduri, colaţi pe un alt fel de univers, în care elemente fitomorfe sfidează cu seninatate lascivitatea morbidă a cărnii . Desenatoare de performanţă, ea diseminează cu naturaleţe formele într-un spaţiu deschis, decupându-le cu o precizie chirurgicală. Dincolo de incomoditatea subiectului, acest concept îndeamnă către o cercetare atentă a detaliilor, care fac posibilă existenţa oricăror lucruri.
Vernisată de criticul de artă Pavel Şuşară, expoziţia a trezit un real interes publicului italian, şi nu numai, Veneţia fiind unul dintre cele mai vizitate oraşe din lume.
Simona Vilău (curator) – mai 2007
Writings and articles 